ARD și-a luat elan pleoștit spre alegeri

ARD și-a luata avânt spre campania electorală, cu punct terminus ghilotina alegerilor parlamentare, din întunericul parțial al unei săli populate de o mulțime apatică, dichisită și pierdută în confortul fotoliilor de pluș.

Din bezna lojilor Operei Naționale sticlesc ochelarii Ancăi Boagiu, blondul proaspăt aranjat al pletelor Elenei Udrea și oftează melancolia fără leac a Robertei Anastase. Pe scenă, asistat de o duzină de siluete din carton – model „ținte de poligon” marcate cu câte un cord, europarlamentarul Ungureanu (Traian Radu) face un fel de stand-up comedy înverșunat. Proclamă un blat poetic și mobilizator al ARD cu România. În curgerea reprezentației sale, blatul pare agreat și tutelat de Europa și mai ales de cancelarul Merkel.

Pe o muzică sumbră este introdus Vasile Blaga. Președintele PDL este nostalgic, dar interactiv. Amintește de bătăliile lui 2004, 2008, 2009 și de marea pradă de soi Adrian Năstase. Cu instinctele de vânător zbârnăind, Blaga îi vrea gâtul „pupilului” Victor Ponta. Deocamdată, se mulțumește cu descărcarea într-o fantezie care cuprinde mașina de curse a lui Ponta, fumul lăsat de mașina de curse a aceluiași și portbagajul (idem), dar în care visează Crin Antonescu. În fața unui public aproape exclusiv urban, Blaga se prăpădește de grija țăranilor și de cultivarea legumelor pe suprafețe mici. Lansează cuvintele profunde: „principiile, nu interesele ne unesc”. Și se oprește după zece minute.

Îl urmează, în crescendo, Ungureanu (Mihai Răzvan). Ușor ciufulit, cu o gestică reprezită, la fel de egocentric. Fostul premier informează grav că este prima oară când zâmbește în ultimele săptămâni și că electoratul își face griji pentru ridurile dumisale. Mihai Neamțu, ciufulit și el în „stilul Ungureanu” (M.R.) spune banalități avântate pe tonul unor revelații. Anca Boagiu se luptă cu tracul și cu niște notițe despre ce înseamnă „a trăi civilizat”. Adrian Papahagi îl pomenește pe Emil Boc. Micul fost premier răsare emoționat dintr-un fotoliu și este aplaudat cu însuflețire. În pauzele dintre discursuri rulează pe ecran „cartoanele” cu candidați.

După două ceasuri adunarea se stinge. „Inimile” de acolo n-au dat semne că ar fi avut palpitații, înflăcărări, optimisme. Au fost doar niște „inimi” disciplinate, care nu aveau nevoie de „repornire”, aliniate aproape funerar și care au tresărit numai la pomenirea magicei Europe. Nu au fost străluciri în discursuri. Nu a răsărit o persoană providențială. Nu s-au văzut efecte imediate ale terapiei clasice de grup, care se face înainte de campania electorală. Comandamentul „a fi discret” s-a tradus „pe teren” în „a fi pleoștit”.

De fapt, știrea zilei a venit de la evenimentul scurtissim și vioi, care s-a produs în paralel cu distinsa și amorțita adunare de la Operă: Traian Băsescu, de 61 de ani proaspăt împliniți, președinte, s-a dat simpatic pe Facebook. I-a informat pe autorii de „like”, „share” și tradiționalele fitiriseli aniversare că: gândește, nu e mut. Lung prilej de vorbe și de ipoteze. Și suficientă materie primă de tocat. Pânâ joi, la „mica lansare” a USL.